Am pornit-o ieri spre casa. Cum aveam o postata de vreo 500 de km de mers, am apelat la vechiul prieten al drumetiilor de altadata, trenul accelerat. Mi-am luat insa un bilet la clasa I si am aflat, cum veti vedea in cele ce urmeaza, ca fudulia se plateste..
Am patruns in vagonul de clasa I, m-am minunat de stratul gros de seminte de sub banchete, de geamurile prin care de-abia zareai lumina zilei, am verificat inca o data daca am nimerit bine, la clasa I. Pare-se ca da, de-abia acum am observat ca banchetele erau de calitate, catifea rosie, cum de nu-mi dadusem seama..
Trenul a pornit-o catinel spre sud.., spre sud..,incantandu-mi auzul cu acelasi refren TGDMTGDM, trezindu-mi amintiri cu miros de vara incinsa si plecari in excursie.
Mi-am scos o carte, mi-am vazut de treaba, privirea mi-a lunecat pe podea..mi s-a parut, imi zic..citesc din nou..mai sa fie! un locatar clandestin..un soricel simpatic isi facu aparitia de sub bancheta, sincron am tresarit si eu si el, nu stiu care din noi mai speriati de intalnire..Perplexa, imi anunt colegii de compartiment de intamplare, ma minunez putin de lipsa de reactie. Ies pe hol, mai zaresc inca doi soricei, intre timp perplexitatea se amesteca cu un soi de revolta..ce mama naibii, unde ma aflu?
Ma plang controlorului, imi spune ridicand din umeri ca o sa se schimbe curand garnitura si pleaca mai departe, sugerandu-mi sa ma mut la clasa a doua pentru ce sa face noapte si nu este lumina la clasa I..nu ma mai mira nimic. Imi iau sacul in spinare, ma mut in urmatorul compartiment si patrund dintr-o data in alt univers: geamuri spalate, nu tu soricei, nu coji de seminte, parca toata experienta de mai devreme ar fi fost un vis rau..raman pe ganduri..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu